Probabil ca multa lume ar descrie PairiDaiza ca o gradina zoologica, insa este mai mult decat una. Mult mai mult. Este o lume intreaga adusa intr-un singur loc, un proiect titanic in care animalele sunt o parte din decor, poate doar un mic punct de focalizare atunci cand iti sucesti capul in fiecare directie. Am fost aici de multe ori si de fiecare data vedeam ceva putin diferit, o parte ce nu am reusit sa o vad data anterioara, un “oras” pe care nu l-am explorat sau detalii pe care nu le-am bagat in seama. 

Parcul este structurat pe regiuni, fiecare regiune reprezentand o tara, iar animalele sunt parte din locurile unde le-ai fi intalnit in habitatul lor natural. O zi este insuficienta pentru a vedea totul, iar daca ai impresia ca le-ai vazut pe toate probabil ca o sa te uiti atent pe harta si o sa iti dai seama ca sunt suficiente puncte in care nu ai ajuns.

Dar nu are rost sa grabesti “procesul” pentru ca nu despre asta este vorba, nu trebuie sa vezi tot, trebuie sa te bucuri de fiecare zona in parte, sa lasi totul sa te copleseasca.  O sa descoperi ca este un muzeu in care autenticul se imbina cu imitatia autohtona (una bine facuta!) pentru incercarea de a te face sa traiesti Acolo!

Este un efort extraordinar de a aduce obiecte din toata lumea si a le insera in peisajul corespunzator. Statui de lemn, piatra sau jad, tigla autentica, decoratiuni, vase, pietre semipretioase, chiar si un vapor vechi, totul creaza atmosfera asa cum o fac si animalele.

 

Orasele sunt legate de trasee lungi ornate cu obiecte de decor, vegetatie foarte bine ingrijita, lacuri, copaci ce dateaza cu mult inaintea parcului. Doar mostenirea naturala peste care s-a asezat totul este admirabila.

Mi-a luat 4 vizite diferite facute in 3 ani pentru a aduna pozele pentru acest articol. Asta pentru ca pana si in ultimul an am ajuns in zone pe care nu reusisem sa le vad. De fiecare data vedeam ceva nou, o alta statuia ascunsa in vegetatie, pe o alee ce concteaza doua regiuni, alte animale in tarcul carora puteai sa intrii sau o regiune de subsol pe usa careia nu nimerisem. 

Este greu sa inserezi intr-un articol atat de multe fotografii fara sa treci peste limita de atentie pe care un vizitator o poate acorda unui blog, dar in spatele fiecarei imagini sunt multe cadre neluate sau nearatate. Interiorul in acest templu avea o statuie gigantica reprezentandu-l pe Buda, iar pe scarile ce urcau spre el se afla o statuie autentica de jad de doi metri.

 

Daca iti plac calatoriile cu siguranta gasesti aici un loc care sa-ti satisfaca curiozitatea vizitarii unei tari de “bucket list”.  Macar intr-o mica proportie!

PairiDaiza se lauda cu un numar de peste 7500 de animale, dar un lucru care mi-a placut foarte mult este interactiunea cu ele. Obisnuit cu gradinile zoologice tipice in care stai sa te uiti la animale chinuite in custi de metal, mi s-a parut extraordinar sa poti sa hranesti girafe, sa te joci cu caprioare sau alte animale ierbivore, sa ai pauni ce umbla liberi peste tot, sa intrii in sera pasarilor flamingo sau sa se urce un lemurian pe spatele tau. Experientele de genul asta continua peste tot.

 

Libertatea de miscare acolo este aproape totala. Te-ai fi asteptat ca obiectele sa fie protejate cu strictete, mai ales ca unele sunt vechi si fragile, altele sunt foarte pretioase si se pot darama, insa esti liber sa te plimbi oriunde, sa atingi orice, chiar si cand te plimbi fara directie si dai peste un opal de 200kg pe care aparent nimeni nu-l baga in seama. 

 

 

Ca sa vezi unele locuri sau animale chiar trebuie sa intrii prin usi ce pot fi omise. Parcul este un loc al descoperirilor, asta inseamna ca nu poti sa grabesti experienta, trebuie sa incetinesti timpul, sa impingi de usi, sau sa te uiti prin micile ferestre catre o curte interioara, sa privesti cu vigilenta.